Fotografiile sale, spun cei care l-au cunoscut, sunt rezultatul unor nesfârșite perioade de așteptare. Pândea plin de răbdare până i îi trecea prin fața obiectivului scena potrivită, în lumina potrivită și avea inspirația să declanșeze în secunda potrivită. Admiratorii săi, care îl apreciau pentru grația și precizia cu care reușea să surprindă așa numita “lumină dreaptă”, îl numeau “licht binder” și îl considerau cel mai important fotograf al Europei de la francezul Louis Daguerre, inventatorul dagherotip-ului. Nu era numai un bun fotograf, ci și un extraordinar orator, oamenii îl iubeau, iar prelegerile sale, ținute în toată Europa, erau faimoase. Acest drum a început în Spania, cândva, chiar înainte de izbucnirea primului Război Mondial.

Din puțina moștenire rămasă, s-au mai adunat și câteva povești pe care le spun unchii și mătușile, anume că bunicul era extraordinar de inteligent, plăcut și agreabil, un om care știa să se adapteze ușor oricăror situații și să se facă simpatic oricăror oameni. Sunt doar câteva povești personale pe care Christian Hamann ar putea să le spună despre bunicul său, începând cu prima dintre legendarele călătorii ale acestuia, cea făcută în Spania în 1913-1918, în urma căreia a rezultat primul album din seria care i-a adus faima europeană și a consacrat conceptual pe care îl cunoaștem: natură, clădiri, viață populară. 

Totul a început cu puțin înainte de începererea Primului Război Mondial, când Kurt Hielscher acceptase o slujbă temporară de profesor în Spania. “Pentru că, după începerea războiului nu i s-a mai permis să părăsească Spania, a decis să folosească timpul într-un fel care să-i facă plăcere, astfel încât a început să facă plimbări lungi, tot mai lungi, până când a mers pe jos mai bine de 45.000 de kilometri. Da, ați înțeles bine, a mers pe jos mai bine de 45.000 de kilometri, până în zone foarte îndepărtate ale Spaniei, întotdeauna purtând cu el prețioasele sale camere de fotografiat și oferindu-și astfel extraordinarul prilej de a descoperi Spania profundă“, spune Christian  Hamann. Ca să mai câștige niște bani în timpul acestei călătorii, ținea din când în când prelegeri publice, în cadrul cărora organiza expoziții cu fotografiile sale surprinse în diverse sate și orașe. Treptat, faima sa devenise așa de mare, încât unii îl numeau chiar “cel mai cunoscut om din Spania”, renume care a ajuns, în cele din urmă, la urechile stăpânirii, iar Kurt Hielscher a fost invitat pentru o prezentare privată de Regele Spaniei, Alfonso XIII-lea. A fost un succes.

 Impresionat de munca fotografului german, Regele Spaniei a decis să-l transforme în cavaler și i-a comandat, de data aceasta oficial, un album care să prezinte țara, cu frumusețile ei aspre și neștiute. La sfârșitul Primului Război Mondial, Kurt Hielscher, care renunțase între timp la munca sa de profesor în Germania, a revenit în Spania și și-a început munca de fotograf. Albumul de prezentare a Spaniei, publicat în 1922, îi este dedicat Regelui Alfonso XIII-lea, cu același adânc și respetuos omagiu. Acest volum a deschis o carieră care avea să-i aducă lui Hielschner totul și bani, și faimă,și prieteni. A publicat o serie legendară de albume de fotografie, a ținut prelegeri despre călătoriile sale. Fabuloasele sale poze, spun cei care l-au cunoscut, sunt rezultatul unor nesfârșite perioade de așteptare. Pândea plin de răbdare până i îi trecea prin fața obiectivului scena potrivită, în lumina potrivită și avea inspirația de a declanșa în secunda potrivită. Nu era numai un bun fotograf, ci și un extraordinar orator, oamenii îl iubeau, iar prelegerile sale erau faimoase. “Admiratorii săi, care îl apreciau pentru grația cu care știa să folosească așa numita “lumină dreaptă”, îl numeau “licht binder” și îl considerau cel mai important fotograf al Europei de la francezul Louis Daguerre, inventatorul dagherotip-ului”, spune nepotul fotografului german. Veniseră și banii. Potrivit unei anecdote pe care o spun rudele din când în când, un martor ocular se jură că l-a întâlnit pe Kurt Hielscher la recepția unui hotel cândva și că a auzit piovestea asta. Încercând să-și rezerve o cameră pentru o noapte, Kurt s-a lovit de răspunsul malițios al recepționerului: “Pentru tine nu mai avem!” Hei, – pare să fi fost răspunsul -, eu sunt Hielschner! Dacă nu-mi dai imediat cea mai bună cameră, jur că o să cumpăr întregul hotel numai ca să te pot concedia! 

Wolfgang Henkel – la rândul său fotograf, dar amator -, a fost atât de impresionat de fotografiile lui Kurt Hielscher, încât a dorit să știe mai multe despre el și a început o minuțioasă muncă de cecetare.  “Trebuie să știți că, pe lângă alte haruri, Kurt Hielscher  era și un scriitor neobosit de epistole și vederi, pe care le trimitea fără încetare prietenilor săi, printre care Gerhard Hauptmann, Sven Hedin, Selma Lagerloeff, Boerries von Muenchhausen, Max Slevoigt sau Hans Thoma. Pe acestea le-a găsit Wolfgang Henkel în diverse arhive. Mi-a devenit prieten și, ca și în cazul proiectului dumneavoastră, și el a dorit să refacă unele dintre fotografii din ediția pentru Germania publicată de Hielschner. A avut chiar foarte mare succes cu una dintre aceste expoziții, vernisată cu titlul „Zeit-Sprung” și găzduită de primăria orașului Marburg, în 2014. Acesta era conceptul acelui proiect: fotografii vechi, expuse cu fotografii presentând aceleași locuri, surprinse în contemporan“, mai spune Christian Hamann. 

“Din păcate nu am amintiri personale legate de bunicul meu, Kurt Hielscher, deoarece eram foarte mic când a murit. Aveam doar câțiva ani în perioada în care el, ajuns la bătrânețe, s-a îmbolnăvit. Locuia într-un alt oraș, în Waldenburg, unde îl îngrijeau niște prieteni. În cele din urmă tot acolo s-a stins și a fost îngropat, în 1948”, spune nepotul fotografului german, Christian Hamann, profesor și inginer la Berlin. Nu a păstrat nimic de la bunicul său, nici albume, nici fotografii, nici notițe și nici faimoasele scrisori pe care fotograful le trimitea neobosit prietenilor săi. Acestea sunt, cu toate, prin arhive. Lui i-a rămas doar un portret, un tablou păstrat de mama, singurul de altfel și tocmai de aceea postat de Wikipedia la descrierea fotografului Kurt Hielscher. “Tabloul acesta, realizat în ulei, a stat, ani de-a rândul, agățat în camera mamei. Ajunsese la 90 de ani și încă spunea că ori de câte ori trece prin dreptul acestui tablou al tatălui ei și dă de privirea lui ascuțită, simte fără excepție un fior pe șira spinării”, spune Hamann

Controversatul Rege Carol al II-lea, supranumit şi „Voievodul Culturii”, a avut, pe lângă numeroase greşeli şi păcate istorice, câteva merite culturale remarcabile, printre care poate fi menţionată şi iniţiativa tipăririi acestei cărţi de excepţie, cu scopul de a marca aniversarea împlinirii primilor 15 ani de la Marea Unire din 1918. Drept urmare, Suveranul i-a cerut lui Octavian Goga, pe atunci ministru al Culturii şi Cultelor, să ia legătura cu un „artist-fotograf”, dintre cei mai renumiţi în epocă, căruia să-i fie încredinţată nobila misiune de-a imortaliza imagini din „Regatul României Mari”

Kurt Hielscher a sosit în România Mare în primăvara anului 1931 şi a vizitat toate provinciile româneşti timp de un an şi jumătate. În această perioadă, el a realizat peste 5000 de fotografii, dintre care, din păcate, rigorile editoriale l-au obligat să editeze doar 304 clişee fotografice. Germanul şi-a început „expediţia artistică”, dacă o putem numi aşa, cu Transilvania şi Bucovina, după care a urmat Moldova, proaspăt întregită pe atunci cu Basarabia, şi şi-a încehiat călătoria cu sudul ţării, inclusiv Dobrogea, deşi tipărirea fotografiilor în volum nu ţine cont de această ordine. Hielscher a fost profund impresionat, după cum a mărturisit mai târziu, de civilizaţia românească tradiţională, pe lângă cultura saşilor sau a şvabilor, din Ardeal şi Banat. 

Promotor al artei contemporane și al noilor limbaje de expresie, de la artele vizuale, la cele performative, muzică sau în proiecte hibride, Fundația “Domeniul Otetelișanu” a inițiat și a susținut programe dedicate mediilor artistice și industriilor creative, în realizarea cărora a demonstrat o bună înțelegere a principiilor contemporane în managementul cultural, viziune și capacitate de gestionare a proiectelor complexe. În cei cinci ani de la înființare, Fundația „Domeniul Otetelișanu” a realizat programe culturale în conacul de la Benești, casa în care s-au născut boierii Otetelișeni, importanți susținători ai educației și ai culturii la nivel regional și național, cu rol esențial în procesul formare identitară a României moderne. Printre aceștia, și învățatul care a revoluționat sistemul de învățământ în Țara Românească și a ținut la București primele cursuri în limba română, Petrache Poenaru, recunoscut internațional și pentru meritul de a fi inventat tocul cu rezervor. Pentru activitatea susținută în promovarea culturii și artei, Fundația „Domeniul Otetelișanu” a fost nominalizată în anul 2016, la Gala Premiilor Fondului Cultural Național, la categoria „Premiul pentru activarea patrimoniului imaterial, care se acordă unei inițiative care a adus în actualitate și a făcut relevant pentru societatea contemporană patrimoniul imaterial, punându‐i în valoare resursele identitare”. De asemenea, unul dintre proiectele noastre s-a clasat printre primele trei la Premiul Charlemagne pentru Tinerii Europeni, acordat în urma deliberărilor la care participă juriile naționale din toate cele 28 de state membre ale UE, un juriu european, format din trei deputați europeni, Președintele Parlamentului European și patru reprezentanți ai Fundației pentru Premiul Internațional Charlemagne . 

Prin acest proiect de ANVERGURA INTERNATIONALA – ATAT PRIN STRUCTURA PARTENERIATULUI CAT SI ACTIUNILE VIZATE se urmareste atingerea urmatoarelor rezultate:

25.000 de kilometri prin România profundă

Documentare în Ucraina, Bulgaria sau Basarabia

3 echipe mixte de documentare (scriitori, regizori, operatori, artiști, consilieri)

50 de mini-documentare despre schimbările petrecute în România în 100 de ani de istorie

1 site care va publica reportaje, eseuri, fotografii și documentare realizate în cursul proiectului

1 film documentar cu o durată de 120 de minute: România, o călătorie de 100 de ani 

1 album fotografic editat în condiții grafice excepționale: România, o călătorie de 100 de ani 

Aniversarea zilei de 1 decembrie, la o locatie din București care se va identifica dupa semnarea contractului de finantare, prin lansarea acestor produse culturale

campanie interactivă de comunicare

1.000.000 de beneficiari direcți (multiple categorii de public țintă)

Proiectul va genera un pachet de produse culturale de exceptie, propupand revalorificarea florilegiului de imagini ale lui Kurt Hielscher si intersectarea unor realitati la 100 de ani distanta.   In absenta unei arhive imagistice si a unei fototeci nationale la care publicul larg sa aiba acces, istoria relativ recenta a ultimilor 100 de ani este rar instotita de fotografii. Proiectul de fata asigura atat consistenta documentara cat si ilustratie prezenta si din trecut, intr-un proiect care ofera posibilitatea de pune fata in fata Romania la o distanta de 100 de ani.

Abordarea pe care o propune acest proiect este contemporană, atât din perspectiva conceptului, cât și a metodelor de implementare, ambele transpuse în acțiuni complexe și foarte variate, care vor viza multiple categorii de public țintă. Campania de comunicare, dezvoltată atât în mediile tradiționale, cât și în cele alternative, este ea însăși un produs artistic în cadrul acestui proiect. Cu o importanță aparte în economia generală a întregii strategii, campania în social media va propune multiple sesiuni interactive, transformând publicul în participant direct încă din perioadele preliminare de implementare și, totodată, stimulându-l să fie generator de conținut pe întreaga durată a desfășurării programului. Proiectul își va identifica categoriile de public țintă, cărora le propune un parteneriat interactiv, o vânătoare de comori documentată, susținută cu recompense, astfel încât jocul să se transforme într-o cercetare colectivă. În parteneriat cu furnizori de soluții tehnice, vom folosi întregul arsenal al tehnologiei moderne pentru a descoperi, regiune cu regiune, harta care va duce la această comoară, de la geotagging și satelit, la diversele aplicații google și o aplicație dedicată pentru telefon, construită în cadrul acestui proiect. Avem harta, haideți să descoperim comoara! – aceasta este propunerea campaniei, gândită ca un autobuz care transportă autostopiști pe trasee scurte, formând un uriaș puzzle din gândurile, percepțiile și impresiile unor oameni, participanți care pun în discuție ultimii o sută de ani din istoria Români.

Aceștia călătoresc alături de noi pe diverse drumuri din țară, respectând o hartă întocmită acum o sută de ani. Urmărind harta, vom descoperi împreună comoara. Iar comoara este România!

O suită de mini-documentare disponibile pe un site dedicat și promovate în presă și social media vor anunța, periodic, produsele principale ale acestui proiect: un documentar cu durata de aproximativ 120 de minute și un album editat în condiții grafice excepționale. Acestea vor fi lansate sub titlul generic “România, o călătorie de 100 de ani”, în colaborare cu o instituție subordonată Ministerului Culturii (care se va stabili dupa semnarea contractului de finantare), în ziua de 1 decembrie 2018. Documentarul și albumul vor fi prezentate apoi în toate regiunile țării, în sediile instituțiilor de cultură partenere. Pentru că Octavian Goga a scris, ca prefață a acestui album, un text magnific, ce întărește într-un chip înălțător valoarea inegalabilă a lucrării, produsele acestui proiect vor fi lansate sub patronajul unei personalități marcante a culturii românești contemporane

Cât de mult s-a schimbat România în 100 de ani? Fundația “Domeniul Otetelișanu”, inițiatorul acestui proiect, dorește să coaguleze echipe de artiști din domenii diferite, care să refacă traseul făcut de Kurt Hielscher în 1931. Acești profesioniști vor realiza materiale foto, video și documentări care, ulterior, vor fi oferite publicului larg și prezentate lumii culturale europene sub forma unui produs multidisciplinar, disponibil pe mai multe suporturi integrate. Profesioniști în cinematografie, artă fotografică, design digital, literatură, alături de consilieri în diverse domenii, sprijiniți de o echipă de organizare și o echipă performantă de comunicare vor reda strălucirea de odinioară operei lui Hielscher, adăugându-i o dimensiune contemporană. Totodată, cartea va fi punct de pornire pentru realizarea unei analize amănunțite, în viziunea unor artiști și documentariști, a României contemporane. În această componență, nu doar că va fi adus în contemporan vechiul album, într-o formulă adaptată și accesibilă lumii de acum, dar va fi construită o întreagă rețea multimedia în măsură să pună în evidență atât importanța profundă a muncii fotografului german, dar și schimbările produse în România într-o sută de ani de istorie. Întregul traseu parcurs de Hielscher în 1931 va fi refăcut. În fiecare dintre satele prin care a trecut el atunci vor fi realizate documentări foto și video, care vor fi integrate în mini-documentare care vor fi disponibile, online, publicului larg pe un site dedicat. Filmările vor fi montate într-un documentar de 120 de minute, în regia lui Igor Cobileansky și Cristian Gugu, care va prezenta viața unei Românii care aniversează 100 de ani de istorie. Albumul care va fi tipărit în cadrul acestui proiect va fi editat în condiții grafice excepționale, printr-o comandă adresată editurii Monitorul Oficial, iar lansarea întregului proiect se va face în colaborare cu o institutie subordonata Ministerului Culturii care se va stabili dupa semnarea contractului de finantare. După ilustrul model de odinioară, prefața acestei lucrări va fi semnată de una dintre personalitățile contemporane ale lumii culturale românești. 

Urmând traseul parcus de Kurt Hielscher, documentarea se va realiza în România (toate regiunile), Sudul Basarabiei (Ucraina), Cadrilater (Bulgaria) și Republica Moldova. Kurt Hielscher a pornit de la București, a fotografiat sate din Ialomița și apoi cele mai interesante locuri de pe Valea Prahovei și a Argeșului, oameni și peisaje din Oltenia, Transilvania sau Banat. A realizat fotografii document din Carpaţi până-n Delta Dunării, din Banat în Moldova, cetăţi sau biserici săseşti fortificate, Sibiul vechi, Braşovul de altădată, Clujul din alte vremuri, Iaşiul, Timişoara, Bucureştiul de demult, Galaţiul sau piaţa centrală a Mediaşului. O serie de poze din Dobrogea sunt făcute în Cadrilater, regiunea dobrogeană rămasă în componenţa Bulgariei: la Turtucaia, Cavarna, Bazargic (actuala Silistra), dar şi la Mangalia. De asemenea, a realizat fotografii în Cetatea Albă, un județ care se afla în partea estică a României Mari, în sudul regiunii Basarabia. Actualmente teritoriul fostului județ aparține, parțial, Regiunii Odessa din Ucraina. Consecvent cercetării sale, Kurt Hielscher a înfățișat românia păstrându-i toate proporțiile, de la minoritățile naționale (turci, sași, germane etc), la formele de relief, tradiții și monumente.*