În cursul secolului al XII-lea, în vremea regelui Geza al II-lea, au venit coloniști din Flandra (hospites flandrenses), care vorbeau o limbă puțin diferită de cea a sașilor, dar erau tot de origine germană. Ei s-au stabilit pe o colină din apropierea satului Homorod de astăzi, iar localitatea se numea pe atunci Petersdorf, după Sf. Petru, care era patronul bisericii.
La sfârșitul secolului al XIII-lea, localnicii au început construcția bisericii romanice de tip sală, o raritate față de planul cu trei nave al celor mai multe biserici săsești. Arcul triumfal este înzidit, iar vechiul cor se află ascuns în parterul turnului de est. Pereții lui sunt împodobiți cu fresce care datează din trei perioade (secolele al XIII-lea, al XIV-lea și al XV-lea). Are o sală tăvănită cu cor patrat, boltit in cruce pe ogive, absida semicirculara, turn-clopotniță cu tribuna pe vest. Odata cu constructia cetatii taranesti, biserica a fost fortificata, corul si absida fiind cuprinse intr-un puternic turn.
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
Homorod
